Atunci cand ai senzatia ca nu ti se va mai intampla nimic interesant, totul se schimba. Senzatia vine, sa zicem, dupa o perioada serioasa de „seceta”, in care prietenele nu te mai suna atat de des, viata ta sentimentala e mai plictisitoare decat rubrica meteo si toata lumea se asteapta sa devii serioasa. Si totul se poate schimba atunci cand te astepti mai putin, intr-o duminica dimineata, spre exemplu, cand nu e nimeni acasa si se aude doar ploaia. Iar tu esti putin mai mult decat extenuata din cauza jobului part-time pe care-l suporti cu stoicism de la inceputul verii. Mai intai suna telefonul si esti invitata la o cafea intre fete. Stai cu capul infundat in perne vreo 30 de secunde, pentru ca mintii ii e destul de dificil sa accepte ca n-o sa mai leneveasca toata ziua. Incep sa se dezmorteasca cotloane pe care nu le-ai mai folosit de ceva vreme. Ce pantofi iei, dar rochia aia pe care n-ai mai purtat-o de multa vreme... Incet, dar sigur redevii tu, iar dupa un fresh de portocale incepi sa nici nu mai auzi ploaia. Te imbraci relativ casual si foarte putin studiat. De fapt, stai in oglinda mai mult decat ai facut-o in ultimele trei saptamani. Iesi pe usa cu emotia celui care n-a mai mancat prajituri de o luna de zile. Si nu esti prea departe de adevar: nu mai stii ce se intampla, nivelul tau de gossip e mult sub nivelul marii, asa ca, da, ti-e foarte pofta & foame. 30 de minute mai tarziu stai zambitoare in fata unui frappé, pe o terasa in. What’s up?

Chiar nu le poti povesti amicelor tale frumos bronzate si care nu au ramas in niciun weekend pana acum in oras ca tu ai strans pahare si ai curatat mese cam toata vara. In plus, s-a intamplat ceva ciudat cu tine: In loc sa observi, sa LE observi, nu vezi decat detalii de interior: cat de curate sunt paharele, cat de bine isi fac treaba chelnerii etc. Apoi urmeaza intrebarea care te scoate brusc din letargie: „Vrei sa mergi la un weekend de moda la Constanta?”

Intai iti pui o intrebare normala. De cand exista weekenduri de moda la Constanta? Dupa care vezi marea si iti doresti sa mai ai sandalele pline de nisip si zici „Da.” Ceea ce uiti intotdeauna insa e cat de simplu poti trece de la extaz, la agonie. Iti poti reaminti in drum spre casa cand primesti un SMS de la o tipa, Irina. Nu-ti amintesti exact daca era si ea la cafea, ceea ce spune multe despre starea ta actuala de plutire. „Constanta e o capcana. Vor sa demonstreze ca tu esti necunoscuta cu blogul de moda. Dar chiar, tu esti?”

Iti tii respiratia, ajungi acasa, iti faci o limonada. Nu esti deloc trista. De fapt, n-ai mai avut de mult parte de atata adrenalina. Intr-o jumatate de ora tot bagajul e gata (record!), dar mai trebuie sa faci ceva inainte de a pleca. Mai intai sa-ti pui pe stick cele mai noi episoade din noul tau serial preferat, dupa care mai lipseste un mic detaliu: sa-ti dai demisia.

Dar sa-ti dai demisia poate fi uneori mai greu decat sa te angajezi. Te duci la bar all dressed up si constati cu placere ca viitorii tai fosti colegi nu te recunosc si te trateaza ca pe o clienta. Dupa ce cade misterul, urmeaza DISCUTIA.

Patronul:„Hai, mai stai cateva zile, in weekend o sa fie aglomerat si chiar am nevoie de persoane cu experienta ca tine...”

Tu: „Stiti, chiar trebuie, a intervenit o urgenta, dar nu va voi uita niciodata.”

Patronul: „Iti dublez salariul.”

Tu: „Prea tarziu.”

Patronul: „OK, oricum nu erai buna de nimic.”

Tu: „Locul asta e o mega-cocina, niciunul dintre prietenii mei n-ar veni aici...”

Primul job, prima deceptie. Uite-asa iti poti pierde inocenta in munca. Nu-i nimic, ai toate economiile si zbori spre mare. In masina rosie a Elenei, plina de jucarii de plus si care-ti arunca priviri prin oglinda retrovizoare. Nu esti foarte sigura ca sunt priviri prietenoase, dar vei afla asta la festivalul de moda de la Constanta. Elena da la max sonorul. Muzica latino. Nimeni nu va reusi sa te enerveze. Iti pui iPodul cu lady Gaga in urechi. Pacat ca ai uitat sa-l incarci inainte de plecare, dar tot va acoperi salsele Elenei, 4 the moment.