Buna dimineata, dragul meu jurnal! ;) Cred ca n-am mai fost de o groaza de timp atat de matinala (e abia 7.30) si in niciun caz in conversatiile cu tine! Dar merita sa vorbim atat de devreme, pentru ca trebuie neaparat sa-ti povestesc cat de bine m-am simtit ieri, in ziua de Craciun. Asa, ca pe viitor sa nu-mi mai reprosezi ca te bag in seama numai cand am vreo depresie si cand am chef sa plang. Zilele trecute am fost cu Maria sa vanam cadouri si, dupa ore intregi de curse epuizante prin cele patru zari ale orasului, am reusit in sfarsit sa dam peste niste lucruri absolut minunate. Apoi am fost la Maria acasa pentru a le impacheta. Inainte s-o cunosc pe Maria nu-mi puneam astfel de probleme si mi se parea o pierdere de timp sa stai si sa impachetezi cadouri, cand le puteai oferi asa, pur si simplu. Asta pentru ca nu stiam cat de funny e sa stai si sa alegi ambalaje stralucitoare, funde bosumflate sau rebele, sa decupezi, sa tai, sa lipesti! ;) Camera Mariei arata ca dupa razboi, dar rezultatul a fost mai mult decat satisfacator. Am introdus cu mare grija si pe furis cadourile acasa si le-am ascuns, iar seara, cand ai mei nu se aflau prin preajma, le-am pus sub brad. A fost frumos, pentru ca eram toti, inclusiv eu si fratello. M-am simtit ca in copilarie, cand alergam cu ochii mari de emotie, pentru a descoperi ce ne-a adus Mos Craciun. Ai mei au fost foarte pasnici, iar eu si fratello ne-am primit cuminti cadourile, ca in fiecare an. Ma rog, tata nu s-a putut abtine sa ne mai faca niste mici reprosuri, iar mama s-a multumit doar sa zambeasca. Niciunul dintre ei n-a mai parut mirat cand, dupa vreo doua ore, i-am anuntat ca iesim sa ne vedem cu niste prieteni. Cred ca s-au obisnuit deja si suporta cu stoicism si resemnare ca au copii adolescenti. ;) Petrecerea s-a tinut acasa la Bogdan, pentru ca ai lui s-au dus la nu stiu ce receptie simandicoasa. Si, desi hotaraseram ca nu va fi prea multa lume, s-a umplut efectiv. Bogdan a stat ca pe ace de teama sa nu se intoarca ai lui mai devreme si sa-si gaseasca teritoriul invadat de o banda de copii nebuni care dansau si cantau fara sa se mai gandeasca la altceva. A fost o super-distractie, iar norocul lui Bogdan e ca sta la casa si n-are vecini scandalagii. ;) Am incercat sa vorbim, dar era absolut imposibil avand in vedere ca muzica era foooarte tare! si la propriu, si la figurat! Asa ca ne-am lasat dusi de val, fara sa exageram totusi. A fost si un moment mai nasol, atunci cand au aparut Alina si niste nesuferite, super-aranjate si cu nasul pe sus si absolut neinvitate. M-am gandit ca e momentul sa ne vorbim, macar putin, dar nici nu m-a bagat in seama, asa ca am renuntat sa imi mai bat capul cu ea. Party-ul a continuat pana pe la 4 dimineata, cand am scapat si de ultimii si cei mai inversunati nebuni. Am mai stat putin la Bogdan, dupa care am plecat acasa. Uitasem culoarea orasului in zori, atunci cand e foarte liniste si miroase a o noua zi. La mine se dormea adanc, asa ca am pasit tiptil in camera mea, mi-am deschis fereastra, ca sa simt frigul, m-am asezat la birou, am scotocit dupa un pix prin sertare si, foarte obosita, dar si foarte fericita, am inceput sa scriu...

» adauga comentariul tau

» adauga comentariul tau