Maria sta in fata mea cu o scoica in mana si ofteaza... Poate
pentru ca scoica e din Vama... �Si ce o sa faci acum? O sa stai sa plangi ca
o fraiera langa o scoica? Sau o sa redevii Maria de dinainte?³ “In momentul
asta nu am chef de altceva decat de plans...³ “Stii ca nu ma ajuti deloc, ca
maine am examen de admitere si ca intelegerea era sa ma ajuti moral, no?³
�Eu chiar nu inteleg de ce iti faci atatea probleme... Doar ai citit absolut
tot! Toate romanele, toate nuvelele, toate prostiile! In loc sa vii cu mine
la mare, ai stat toata vara si ai tocit. Daca ai fi venit n-as mai fi fost
atat de umilita de toate tipele alea si...³ Deja incepuse sa planga ca o
mica fraiera. �Vina e numai a ta, ca n-ai stiut sa le pui la punct. N-ai
nevoie de ajutorul nimanui, te descurci foarte bine si singura.³ “Crezi?³
“Mda.³ Am iesit apoi. Sa ne plimbam pe strazi, pentru ca n-o mai facuseram
de mult. Statuseram aproape toata vara despartite si aveam senzatia ca
lucrurile nu mai erau ca inainte. Eu voi fi studenta (sper!), iar Maria imi
parea deja undeva departe, intr-o adolescenta de care incerc sa scap intr-un
fel, dar pe care am senzatia ca o sa o mai port ceva timp. Tocmai iesiseram
din cartierul nostru vesnic plin de praf. Maria continua sa-mi turuie despre
iubitul ei rockerul si despre dilema ei existentiala: �Sa-l parasesc sau sa
nu-l parasesc!³ Simteam deja instalandu-se o mare plictiseala, amestecata cu
o foarte mare teama. Maine era examenul. In acel moment ma uram, pentru ca
Maria, cea mai buna prietena a mea, ma agasa si mi se parea, brusc, o
copila. O luasem deja putin mai in fata si am vrut sa ma intorc pentru a-i
spune ceva frumos, probabil pentru a-mi linisti constiinta. Dar Maria nu mai
era. Sau, mai bine spus, nu mai era in picioare... Cazuse pur si simplu, iar
eu nu-mi dadusem seama de nimic. Am citit undeva ca atunci cand intri in
panica esti mai lucid ca niciodata. Mi se parea o aberatie, dar azi am avut
ocazia sa o verific personal. Nici nu mi-am dat seama cum am chemat Salvarea
si cum am ajuns la spital. Dupa cateva zeci de minute de asteptare in fata
unei usi, Maria a iesit alba ca varul. Am incercat sa-i zambesc, dar n-am
mai reusit. “Sunt insarcinata.³ Maria vorbise, dar brusc mi s-a parut ca pur
si simplu nu era ea. Nu stiu ce sa facem...

» adauga comentariul tau

» adauga comentariul tau