....... Intamplari din noaptea de Revelion
"Eram suparata foc pe Bogdan! Cum putea sa-mi faca una ca asta? Sa ma inoele
cu nesim?ita aia...Si mi-a zis despre asta Mary,amica mea,i-a vazut în parc.
Uite-l ce lao e, nu a dat semne de via?a de 2 zile deja. Nu-mi pasa, singur
o sa vorbeasca cu mine când o sa-i trebuiasca.O,Doamne! Ne-am facut atâtea
planuri pe azi, doar e noaptea Revelionului...Mda,super.Mi-am repetat de
vreo câteva ori ca nu-mi pasa oi am mers sa fac un duo.Apa calda oi
spumantul de baie placut mirositor m-a relaxat putin.Am ieoit oi am pus pe
mine un oort oi un tricou cu sclipici, deoi numai de veselie nu aveam chef.
 
Suna telefonul oi pe ecran a  aparut poza noastra...Nu raspund. Imi vine sa
plâng ,dar nu,nu raspund. Ce se aude în hol? Coborând, îi vad pe ai mei
împreuna cu fratello.
 
-Noi am plecat la bunica, am decis sa te lasam sa te distrezi la petrecere,
doar otim de planurile tale cu Bogdan, mi-a zis mama.
 
-Da,sigur,mersi,abia am zis eu oi am încercat sa schi?ez un zâmbet., dar tu
unde pleci?
 
-Ma aoteapta Felicia,mi-a zis fratele.
 
-Ok, distrac?ie placuta!
 
Nu aveam chef sa le zic ca m-am despar?it,nu aveam chef sa stau la bunica.
Hm,..o sa fie primul Revelion pe care îl petrec singura,poate oi nu
ultimul....Gata! nu te gândi la ce e mai rau. Il iubesc pe Bogdan,dar
gata.S-a terminat.
 
Am pus cdul lui Enrique Iglesias( pe care mi la daruit Bogdan) Deodata mi-am
amintit ca mi-am luat un lip gloss cu aroma de capouni,uoor sidefat de un
roz dulce. Hmmmm ce sweet! Am luat o revista oi m-am asezat confortabil pe
canapea.
 
Deodata a sunat cineva la usha. Imi era o lene sa ma ridic, însa am facut un
efort.
 
Am înmarmurit, era Bogdan cu un buchet enorm de trandafiri. A dat sa ma
sarute,nu i-am permis.
 
-Ce ai, dragoste? m-a intrebat.
 
-Ma intrebi ce am? am raspuns pe un ton cât mai calm.
 
-Habar nu am, nu ai raspuns la telefon oi am venit direct la tine.
 
-Ok, dar am o intrebare: ce mai face blonda cu care erai ieri? Hai zimi, ca
otiu totul de la Mary.
 
-Mary? Blonda? Ce ai, dragoste? ieri dadeam teza, dupa aia am fost la
cursuri aplicative. Te iubesc, draga mea.Nu te-ao inoela niciodata.
 
A batut ora 12 oi brusc mi-au disparut toate indoielile, intr-adevar trebuia
sa aiba teza....Dar il iubesc, cu toata fiin?a ai inima îmi spunea ca spune
adevarul. Aoa ca o sa fiu mai atenta la prietene, dar oi la Bogdan ;)
 
Happy New Year,LOVE!"
 
Victoria 15 ani,Chisinau


......Poveste de Craciun
 
Craciunul. Pentru noi toti inseamna nasterea Domnului. Ziua in care
sentimentul de bunatate, ceva de genul "hai sa fim buni acum, macar de
Craciun", ne invaluie trupurile.
Pentru copii, ziua in care te trezesti plin de sperante si gasesti sub brad
o mare de cadouri. Imi si amintesc de prin clasa intai scrisorile catre Mos
Craciun, cu destinatia Polul Nord, Iglu nr. 1.
Pentru batrani, ziua in care, in sfarsit te intalnesti cu cei dragi, ai
ocazia sa le pregatesti o masa pe cinste, si speri din tot sufletul sa
aprecieze ce ai facut.
Pentru elevi si profesori, sarbatoarea cu ocazia careia ai si tu o
bine-meritata vacanta care parca striga de dupa colt: "hei, eu sunt linistea
ta mult-asteptata!".
Dar pentru mine oare ce inseamna acest "Craciun", sarbatoare care ii incanta
pe toti si care contribuie in mare masura la formarea atmosferei primitoare
de iarna, pe care cred ca nu ai cum sa nu o remarci?
21 decembrie   Tocmai trec pe langa un magazine care, in vitrina, printre
toate tinutele de seara nesemnificative, are si o rochie absolut superba,
care nu e doar superba, ci incantator de. nu stiu cum sa zic. In fine. M-am
gandit sa intru sa o incerc, dar, dat fiind faptul ca nu stiu ce o sa fac de
Craciun, nu stiu nici cu ce ar trebui sa ma imbrac si nu mai intru.
22 decembrie    De dimineata ma tot contrazic (prin telefon) cu propria mea
prietena, care, nici in ruptul capului nu vrea sa le ia nimic parintilor ei,
in comparatie cu mine, care ma straduiesc tot timpul sa le fac surprize
dragute. Ma gandesc sa o iau totusi cu mine in oras, sa cautam ceva
simbolic, adica asa, mai pentru parinti.
22 decembrie (seara)    Am cumparat o rama foto dintr-un material rosu, pe
care o sa o inviorez eu cumva, cu auriu sau ceva specific Craciunului.
23 decembrie    Mama tocmai m-a anuntat ca maine seara mergem la matusa mea.
Trebuie sa amintesc ca are doi copii, si sot, bineinteles. Asta inseamna,
logic, shopping session ca sa luam. cadouri! Inca nu am mentionat, dar e un
lucru sigur ca ador cadourile!
24 decembrie    Nu stiu ce poza sa pun in rama buclucasa, care mi-a cam dat
batai de cap cu "inviorarea". Las asta pe deseara, dupa ce venim. Poate
facem acolo poze dragute dintre care sa aleg.
24 decembrie (seara)    Daca m-ai vedea: plina de entuziasm (mai ceva decat
atunci cand prietena mea si-a luat hamsterJ), vorbind si simtindu-ma atat de
bine, incat cred ca se ia. Imaginea asta trebuie pusa in rama, si cred ca
daca poza ar putea transmite macar un sfert din atmosfera remarcabil de
incantatoare de aici, tot ar fi mult.
         Muguri de brad, soapte de colinde, miros de scortisoara, zambete de
copii, stele de zahar. asta inseamna Craciunul pentru mine.
 
Roxana

.....Cu ochii larg inchisi
 
-poveste de Craciun-
 
 
 
Povestea mea de Craciun incepe ca oricare alta poveste.
 
Sau. poate nu. Poate ca am nevoie de un nou inceput pentru a putea uita acel
inceput universal al povestilor mele de iarna. Inceput, care, de altfel nu
s-a infaptuit mereu asa cum am visat.Pe care l-am iertat, desi nu mi-a
gresit cu nimic.Pe care l-am avut dinainte de a-l cere.Pe care l-am
pierdut.Odata cu tine. Recunosc, poate ca nu am avut mereu acel Craciun,
acele poze din ramele cusute in fir de ata colorata. Sau poate doar
margele!? Poate ca fulgii nu au cazut mereu din cer. poate s-au risipit in
doi ochi albastri, tradand aspiratiile catre un intreg absolut, catre tot si
in acelasi timp catre vid.Vidul nostru.
 
Nu imi poti cere sa-mi amintesc vorbele tale de Craciun, te rog nu-mi cere
nici macar sa vreau sa fac asta pentru ca stii ca o voi face.Fara regrete,
fara remuscari. Si daca-mi vei spune un singur cuvant . vei face povestea
Craciunului meu. Ii vei da ce eu nu am putut. Vei umple acel gol pe care eu
l-am uitat. Sau poate doar am asteptat ca tu sa il umpli. Pentru ca stiam ca
intr-o zi o vei face.
 
Mai, stau aici si pe geam inca se mai scrie soapta ta. E pranzul, dar stau
in pijamale cu cafeaua langa mine si stiu ca ti-ar placea sa o gusti.Nu, nu.
Doar sa ma certi putin. As face-o intentionat de o mie de ori. Numai sa ma
certi din nou. E rece, geamul intredeschis lasa sa intre un miros puternic
de iarna.Melodii vechi imi aduc aminte de copilarie si imi pare rau ca ma
gandesc la ea ca la un lucru petrecut demult, desi inca ma mai consider
copil. Acel copil care dezlipeste soapte de le geam, acel copil care asculta
colinde si bea cacao pe pervaz, imbracat, poate, in pijamale.
 
Cred ca de aceea imi plac povestile de Craciun. Si zi-mi ca de aceea iti
plac si tie. Zi-mi ca iti place mirosul de brad, cel de cacao, zi-mi ca-ti
plac geamurile aburite si pijamalele galbene.Sopteste-mi ca vezi un copil
blond in ochii mei, un copil care asteapta cadouri si care arde de
nerabdare, de inocenta, de iubire.Hey, spune-mi ce numai tu stii sa-mi spui
si daca nu, o singura privire imi e deajuns. Esti cartea mea deschisa pe
care o citesc printre randuri. Au fost vremuri cand nu am putut sa citesc
totul pentru ca era prea mult scris.cand nu am putut citi totul pentru ca
paginile erau patate. Sau rupte. Au fost vremuri cand ai dat repede pagina
si nu am putut zari decat conturul literelor. Si au mai fost dati cand am
citit impreuna paragrafe intregi. Nu, nu. Le-am scris.Chiar am facut asta.
Cu ata alba. Cum stim noi sa facem lucrurile. Dar . le facem bine. Da, mai.
Tu esti cartea din care citesc povestile mele de Craciun.
 
Tu esti povestea mea.
 
.
 
INCHID OCHII. Merg asa pe un drum transfinit. Nu pare un drum lung. Nici
macar cat drumul spre casa cand ninge si afara e frig, cand se blocheaza
circulatia si cand trec prin ultima perioada de tacere in toata dezordinea
asta. Nu e chiar dezordine.
 
Inchid deci ochii si ma las cuprinsa de vise incinse, de promisiuni, de
drumuri, de incercari, de realizari, esecuri, de tine, de mine, de noi. OF,
firar sa fie.Iar am zis "noi". Iar am trecut peste acea bariera (cusuta si
ea,  bineinteles tot cu ata alba) si iar am inceput sa spun povestea. Si nu
a fost nevoie decat de un inceput. Ca de obicei totul s-a scurs printre
degete.
 
Te intrebi. Ce? Hmm. Nici tu nu stii. De fapt, nici nu crezi ca te intrebi,
iti iei mai degreaba o pauza de la ciclonul de intamplari care au cam
pustiit realitatea.Iti iei o pauza si taci. Desigur, daca acest lucru nu ar
fi devenit un factor existential a ceea ce se numeste 'relatie' sa zicem ca
ar fi insemnat un lucru foarte frumos.Intim. Ar fi insemnat capitularea ta
in fata povestilor mele de Craciun, a cafelei fierbinte si a pijamalei
galbene.Ar fi insemnat conceperea unui gand, a unui cuvant de legatura. A
ceva.
 
Dar acum tac si eu. Cu ochii larg inchisi incerc sa citesc povesti.Nu
povesti, randuri.Nu randuri, cuvinte. Cred ca nici macar atat. Am trecut la
zambete. Si le citesc de aici,de departe.Nu pentru ca ai fi chiar departe.
Ne desparte doar un zid cusut cu ata.
 
Dar totusi. de departe.
 
Nu mi se intampla sa tanjesc dupa povesti.Nu des. Poate fiindca eu insami
imi scriu povestea, sau asa as vrea sa cred, iarna, in noptile geroase cand
casuta mea e luminata de un brad micutz si plin sub care se citesc . cu
ochii inchisi. povesti.

cu ochii larg inchisi.
ioana.

......II IUBESC PE AMANDOI.
 
Si mi e groaza sa-mi recunosc. Si nu stiu de ce, nu stiu cum , de cand, nici
nu vreau sa aflu.
            EL are o fata de inger, o fata cu care m-a fermecat si care imi
vegheaza fiecare  vis, si imi lumineaza fiecare noapte. E ca mine.la fel de
impulsiv, uneori prea impulsiv.
Exista doar o mica problema : eu nu exist pentru el, nu exist.am  ajuns sa
cred k sunt o simpla nascocire.
            Incerc sa-i deschid ochii, sa-l trezesc la realitate. Nu
reusesc. Oricat de mult as incerca, nu reusesc sa ajung la el, nu reusesc
sa-i patrund in suflet.de ce ?
Pentru ca el e prea ocupat sa bage in seama persoane care nu merita, dar pe
care le considera valoroase. Si yo nu stiu ce sa mai fac, ma simt pierduta,
ma simt prea mica intr-o lume prea mare, o lume pe care pana acum o priveam
prin ochelarii mei roz.
Dintr-o data, lentilele mele roz s-au spart, s-au facut tandari, tandari
care mi-au distrus universul si care mi-au zdrobit sufletul. Mi am dat seama
cat de greu poate fi sa traiesti cu persoana pe care o iubesti langa tine si
tu sa nu existi pentru ea. Si plang.lacrimi roz.sufletul meu se
decoloreaza.Treptat, dar sigur, dispare tot ce a fost candva curat, frumos
in mine. El ma distruge, ma amageste cu privirea lui albastra, ma distruge
cu zambetul lui. Ma distruge in fiecare zi, ma omoara lent, dar sigur.
Privirea lui e ca cerul, un cer la care sper sa ajung candva, un cer spre
care vreau sa zbor, un cer care vreau sa mi apartina.
            Ma trezesc la realitate.BUFF !!!! M-am prabusit din nou. A cata
oara?
Pe cine vreau sa mint eu aici ? N-o sa reusesc niciodata sa ajung la el, la
cerul meu, e departe, e inalcanzable, e rece, ma inghetata, ma doare., ma
extaziaza si ma darama de fiecare data, in fiecare zi.
            Hahaha.ce e amuzant e faptul  ca el nici macar nu
constientizeaza asta. E ocupat. Face un studiu asupra adevaratelor valori la
care trebuie sa se concentreze. Eu nu contez, niciodata nu o sa contez. El e
un alt univers care niciodata nu se intersescteaza cu al meu. E aproape de
mine..eu nu pot ajunge la el.
Si mai e si EL. E perfect, un ingeras timid, dar care poate multe. Are o
voce calda si o privire care ma cheama de fiecare data cand se uita la mine.
Ma urmareste. E in mintea mea, in corpul meu, acum e pe foaia mea, mereu e
in sufletul meu.si habar n are. E impulsiv, ca si mine.spre deosebire de
altii, face diferentieri si le face bine. E un ingeras inteligent care ma
face mereu sa rad. Si e foarte bine ancorat in realitate. Asta imi place la
el. Dar se ascunde.nu-si dezvaluie sufletul. poate cine stie.astepata sa
vina cineva sa descopere perla din interiorul scoicii. De acolo vine lumina
pe care o emana, din sufletul lui curat care pastreaza multa iubire dar
caruia ii e frica sa o ofere. As vrea sa lase deoparte masca aia care il
insoteste mereu, si macar un minut sa se deschida in fata mea.
            E ca un soare. Ii e frica sa se apropie. Nu vrea sa raneasca pe
nimeni cu razele lui. Pastreaza distanta si se multumeste doar sa priveasca
in gol.doar arunca raze.poate sperante.Dar niciodata nu se apropie.
Lumineaza si  BUFFF !!!...se sting.iar am cazut in intuneric. A cata oara?
Nu vrea sa mi se dezvaluie. Dar eu stiu ca el poate iubi mult.,..
Plang. lumina din interiorul lui ma atrage si tot ea e cea care ma tine la
distanta.
Din nou nu reusesc sa ma apropii.
Eu ii iubesc pe amandoi. Pe mine cine dracu ma iubeste ?
Plang.

Cristina

......II IUBESC PE AMANDOI

 

Tzarrr!!! (:| deschid ochii zarind tavanul intunecat de Soarele inexistent.E
10 a.m. , iar eu avusesem cel mai bestial vis: Vlad&Andrei - ai mei 4ever.
Sunt atat de fascinata de irealitate incat am uitat ca la 2 am intalnire cu
Vlad :X . Trebuie sa ma grabesc , avand in vedere cele 3 ore in care ma
pregatesc si ma impopotonez cu tot felul de chestii care ma fac sa par
interesanta ;)).

Uof :-< , sunt intr-o perioada in care nehotararea a pus stapanire pe
mine...nu stiu cum sa iau o decizie corecta...parerile prietenelor mele nu
prea conteaza...in fond eu sunt singura care stie ce simte :-s...adica..mai
bine zis...nici eu nu prea stiu ce simt...nu ma poate ajuta nimeni :((.

Vlad are un suras angelic , Andrei o privire patrunzatoare , iar eu sunt
innebunita dupa aman2...3 piese de puzzle ce se potrivesc perfect...2
sagetzi strapung aceeasi inima...portii duble de fluturasi in stomac si
totul e ca intr-un basm.

Vlad e un mister intreg , in privirea lui citesti necunoscutul , dar mie mi
se pare atat de familiar de parca l-as sti de'o viata. Andrei detine energia
absoluta, un corp atletic si din 2 aruncari la cos mi-a trezit interesul.

Doua lucruri stiu: ca ii iubesc si ii vreau p aman2. As vrea ca visul de
azi-noapte sa fie realitate...OMG! Nu pot sa cred ca mi se intampla mie asa
ceva...Acum 2 luni ma plangeam de singuratate , iar azi nu mai tin pasul.

Cand povestesc ceva despre ei , mereu incep cu Vlad...Acum o fac pe micul
psiholog si incep sa cred ca Vlad e raspunsul la intrebarea mea...habar
n'am...universul meu o reprezinta ei..daca unul din ei iese din peisaj ,
vine sfarsitul lumii !? hmmm...

E 1 jumate si nu-mi gasesc portfardul. In niciun caz nu ies nemachiata din
casa! aaa.uite'l

...

Gata..in sfarsit ies pe usa. Noroc de oglinda liftului numai buna pentru
ultimele retusuri.

Oups :D...Vlad ma astepta de 20 de minute si-mi aduce aminte de
nepunctualitatea mea care intervine de fiecare data.

Ma rog...nimic neinteresant pana acum...pana il vad pe :-O:-O:-O pe...pe
Andrei???:-O:-O:-O:-O

:-ss is cu Vlad de mana si nu stiu ce sa fac :-ss si cum nu-s experta in
situatiile de genu asta , pana la urma e de asteptat ca Andrei sa ma vada .
Dar , cum el e extrem de calm nu a venit sa ma traga de suvitele mele mov
proaspat facute si mi-a trimis simplu un SMS cu textul: "Pacat ca nu stii sa
apreciezi nimic in viata...'ai :-h" Super-mega penibil...m-am inrosit toata
si nu stiam cum sa maschez toata situatia ca sa nu-l pierd nici pe Vlad.

Uof...am un puzzle incomplet.

Nimic nu mai e la fel fara Andrei. Am strans prea multe in mine si uneori
aveam tendinta sa marturisesc totul...sa-i zic totul lui Vlad...

Ajung acasa...usor fericita ca am putut sa-mi joc rolul in fata lui Vlad ,
dar in acelasi timp dezamagita total de mine...de ceea ce eram eu ca
persoana .

Si uite-asa o sticla de whisky ma gandeam eu ca imi va putea fi de
folos...da' de unde...beata crita cum eram l-am sunat pe Vlad , i-am
marturisit tot si am ramas si fara el...Andrei nu raspundea la telefon ,
capul ma durea ingrozitor...radeam fara motiv pana a inceput s ma doara
maxilarul , asa ca am pus capul pe perna si...somn pana dimineata.

[...] 'Neatzaaaaaaaaa!!!!! se aude o voce de baiat...credeam ca era Vlad sau
Andrei , dar cand am deschis ochii , nu era decat tampitu' de frate'miu
care-mi cerea disperat mp3-ul si-mi dadea si cu perna-n cap de parca nici nu
ma durea foarte tare capul de la bautura.

Mi-am amintit brusc de ce se intamplase in urma cu o zi si nu acceptasem
ideea de a-i pierde...Doar visele si imaginatia mea foarte bogata ma facea
fericita facand scenarii in care personajele principale eram eu , Andrei si
Vlad.

Trecuse o luna , doua , iar eu eram in aceeasi stare. Imi pierdusem tot
cheful de viata si nimic nu ma mai facea sa zambesc...nici melodiile mele
favorite pe care odata urlam ca nebuna si dadeam din cap nu-mi mai erau pe
plac. Mi-am umplut mp3-ul cu "melodii funerare" si trebuia sa-mi cumpar cate
un bax zilnic de servetele. Eram singura si constienta de greselile
mele...ii voiam inapoi pentru ca odata imi apartineau...

Pret de cateva secunde mi-am dat seama ca vorbeam de ei ca de niste trofee ,
iar "totul sau nimic" nu mai era motto-ul pe care il rosteam la orice pas.

Si Brian Molko pe care il idolatrizam parea dezamagit de mine...asa ca am
hotarat sa-mi rup si posterul preferat...la fel cum am facut si cu perna in
forma de inimioara. Tot ce-mi era drag odata..acum voiam sa distrug.

M-am gandit ca o sedinta de shopping avea sa-mi fie de ajutor , asa ca am
pus repede ceva pe mine plus doua dungi de eyeliner care-mi conturau
exagerat ochii si am plecat.

Am intrat in mall cu o falca-n cer si una-n pamant si l-am vazut pe Vlad.
Voiam sa stiu ca e realitate , ca nu sunt acele iluzii optice cu care ne tot
batea la cap profu' de psiho. Am ramas pe loc cateva secunde...asteptand sa
ma observe...A intrat intr-un magazin si m-am gandit ca poate ar iesi ceva
daca l-as face sa ma revada. Pana la urma ni s-au intalnit privirile si
parca ceva a renascut. Mi s-au inmuiat picioarele si ma balbaiam prosteste
la o intrebare mult prea simpla de genu: "ce mai faci?" . Cu putin efort am
incercat sa fiu stapana pe situatie si sa-mi maschez emotiile. M-a invitat
la o cafea cu pretextul aducerii aminte de "vremurile bune". Am vorbit pret
de o ora , iar apoi am decis sa o luam de la capat ca si cum nu ne'am fi
cunoscut vreodata..bineinteles indroducand si prezentarile de rigoare. Ma
simteam bine , dar nu foarte bine ..ceea ce nu ma facea sa am un "zambet
total". Imi mai lipsea cineva...Andrei , de care nu am mai aflat nimic.

Acum sunt cu Vlad , dar eu in continuare II IUBESC PE AMANDOI !

Ank

» adauga comentariul tau

» adauga comentariul tau