Maria sta in fata mea cu o scoica in mana si ofteaza... Poate pentru ca scoica e din Vama... �Si ce o sa faci acum? O sa stai sa plangi ca o fraiera langa o scoica? Sau o sa redevii Maria de dinainte?³ “In momentul asta nu am chef de altceva decat de plans...³ “Stii ca nu ma ajuti deloc, ca maine am examen de admitere si ca intelegerea era sa ma ajuti moral, no?³ �Eu chiar nu inteleg de ce iti faci atatea probleme... Doar ai citit absolut tot! Toate romanele, toate nuvelele, toate prostiile! In loc sa vii cu mine la mare, ai stat toata vara si ai tocit. Daca ai fi venit n-as mai fi fost atat de umilita de toate tipele alea si...³ Deja incepuse sa planga ca o mica fraiera. �Vina e numai a ta, ca n-ai stiut sa le pui la punct. N-ai nevoie de ajutorul nimanui, te descurci foarte bine si singura.³ “Crezi?³ “Mda.³ Am iesit apoi. Sa ne plimbam pe strazi, pentru ca n-o mai facuseram de mult. Statuseram aproape toata vara despartite si aveam senzatia ca lucrurile nu mai erau ca inainte. Eu voi fi studenta (sper!), iar Maria imi parea deja undeva departe, intr-o adolescenta de care incerc sa scap intr-un fel, dar pe care am senzatia ca o sa o mai port ceva timp. Tocmai iesiseram din cartierul nostru vesnic plin de praf. Maria continua sa-mi turuie despre iubitul ei rockerul si despre dilema ei existentiala: �Sa-l parasesc sau sa nu-l parasesc!³ Simteam deja instalandu-se o mare plictiseala, amestecata cu o foarte mare teama. Maine era examenul. In acel moment ma uram, pentru ca Maria, cea mai buna prietena a mea, ma agasa si mi se parea, brusc, o copila. O luasem deja putin mai in fata si am vrut sa ma intorc pentru a-i spune ceva frumos, probabil pentru a-mi linisti constiinta. Dar Maria nu mai era. Sau, mai bine spus, nu mai era in picioare... Cazuse pur si simplu, iar eu nu-mi dadusem seama de nimic. Am citit undeva ca atunci cand intri in panica esti mai lucid ca niciodata. Mi se parea o aberatie, dar azi am avut ocazia sa o verific personal. Nici nu mi-am dat seama cum am chemat Salvarea si cum am ajuns la spital. Dupa cateva zeci de minute de asteptare in fata unei usi, Maria a iesit alba ca varul. Am incercat sa-i zambesc, dar n-am mai reusit. “Sunt insarcinata.³ Maria vorbise, dar brusc mi s-a parut ca pur si simplu nu era ea. Nu stiu ce sa facem...