30 octombrie E momentul sa mi se intample lucruri frumoase. Simt asta. Mereu trec prin experiente deosebite toamna. Mi se intampla lucruri  stranii, ca acelea despre care citesc in romane magice, sau pe care le-am visat si le-am uitat, ca sa mi le amintesc doar in momentul in care mi se vor implini, in plina strada, in plina lumina sau intr-un amurg cu frunze. Mi se intampla primele cursuri. La inceput m-am simtit mica si stinghera in amfiteatrele astea pline de fete noi. Plus ca am fost bombardata cu tot felul de chestii noi, unele chiar aberante, din care nu inteleg aproape nimic. M-am simtit chiar descurajata si mi s-a facut dor de locul meu din banca, de la liceu, de colegii enervanti si chiar si de unii profi. Era bine la liceu, era chiar comfortable, in atmosfera aceea familiara. De cate ori intru in facultate ma coplesesc marmura holului, scara intortocheata si lemnul vechi al balustradei... Mi-am mai revenit acum cateva zile, cand incercam sa-mi aprind o tigara cu o mana tremuranda (de frig) pe hol (in Litere toata lumea fumeaza, e cool) si am cunoscut o tipa. E in anul IV si mi-a cerut, simplu, o tigara. I-am dat si m-a privit zambind: “Esti in anu' intai, no?“ Zambetul ei m-a facut sa ma linistesc brusc si sa-mi dau seama ca n-o sa fie atat de complicat si de nasol precum pare. Peste un minut radeam si eu cu Mona, care-mi povestea cu o larghete de connaisseur picanterii din facultate. E super-OK si sta in camin. A ramas ca o voi vizita. M-am simtit in sfarsit studenta. Tocmai imi facusem prima amica. Ieri am primit o cutie de bomboane de ciocolata de la tata. Nici acum nu-mi explic motivul, pentru ca a dat din umeri cand l-am intrebat. Poate si-a amintit ceva din trecut, de cand eu si Filip eram mici si inca nu ieseam din cuvantul lui. Am stat o secunda pe ganduri: sa le mananc sau nu? Vorba ceea - silueta inainte de toate! Hm! Dupa care am sunat-o pe Maria, am mers in centru, la fantana, ca sa ma laud cu noua mea facultate si am mancat toata cutia de bomboane. “O sa ma uiti, nu-i asa?“ Intrebarea a picat exact la finalul cutiei de bomboane. “No way“, i-am zis. “Am nevoie de tine. Doar  nu crezi ca or sa ma apuce fitze de studenta?“ E frig, dar stiu ca ma asteapta lucruri frumoase, pentru ca e toamna.

» adauga comentariul tau

» adauga comentariul tau