16 martie
Al cincilea date oficial cu Sorin. Am iesit sa vedem un film. Soft and easy. Totul a fost soft & easy. Filmul dragut, el si mai dragut. Pe urma am luat-o agale pe bulevard. Era seara si un pic racoare, asa ca a inceput sa-mi dispara toata incordarea. Brusc am vazut foarte clar lucrurile. Eram indragostita (?). Discutabil. Eram o fata destul de matura, care se vedea cu un tip foarte simpatic. Si haios. Si destul de inteligent. Deci o alegere buna. Pentru? Pentru a-mi incepe viata sexuala. Dincolo de orice temeri, rusine si alte sentimente amestecate. L-am privit o fractiune de secunda si mi-am dat seama ca el va fi. In aceeasi seara, in pat, am inceput sa ma gandesc tot mai mult la posibilitatea asta. Sa gasesc argumente pro. Contra nu. Numai pro. Sorin are o groaza de pasiuni interesante. Ca de exemplu... fotbalul. Nu e un exemplu bun. Chestia asta ar trebui sa fie pe lista neagra, avand in vedere cat de putin ma inspira pe mine fotbalul. ;) Ceea ce ma atrage cel mai mult la el e pasiunea pentru pictura. Stie o groaza de chestii despre pictori, stiluri de pictura etc. Atipic pentru un baiat. Si impresionant. Intr-o seara eram intr-o cafenea micuta de pe Calea Victoriei. Lumea de afara incepuse sa dispara in aburii unei ciocolate fierbinti, iar ferestrele erau aburite de o ploaie care le luase prin surprindere. Atunci mi-a spus ca m-a pictat. Am ramas un pic surprinsa (si mi se intampla rar in fata baietilor). Stiam ca e pasionat de pictura, dar nu stiam si ca picteaza. Ma pictase. Nimeni niciodata nu ma pictase! Apoi a picat intrebarea. “Nu vrei sa vii la mine in seara asta, sa-ti arat tabloul? Ai mei sunt plecati o saptamana din oras, asa ca nu ne va deranja nimeni.“ Deci asta era? Avea sa se intample in acea seara? Am inceput sa ma gandesc: in ce zodie eram, daca era sau nu Luna plina, daca chiloteii mei erau indeajuns de sexy... Toate gandurile imi pulsau in tample in timp ce ne indreptam catre metrou. Mana lui ma tinea protector de dupa
umeri si toate lucrurile din Univers pareau a fi exact unde trebuie. Si totusi... M-am uitat pentru o clipa intr-o vitrina din care imi zambea perfect un manechin. Chiar voiam sa fac dragoste cu acel baiat? El era “alesul“? Sau ma saturasem sa fiu o exceptie si voiam sa intru in randul lumii, sa devin de-a lor?

» adauga comentariul tau

» adauga comentariul tau