1 septembrie
Intotdeauna mi-a fost greu sa-mi iau ramas bun de la oameni si chiar si de la obiecte de care eram nevoita sa ma despart. Partea buna e ca-mi raman amintiri frumoase, iar partea aiurea e ca vreau, nu vreau, tot sunt nevoita sa accept despartirea, ruptura. Nu, nu te pregati sa ma consolezi, pentru ca nici nu plang si nici nu m-am despartit de Paul. Sunt vesela, foarte vesela. Cred ca in doi ani si ceva de cand esti cel mai bun prieten al meu, niciodata nu m-am simtit mai super-ultra-mega happy. ;) Iti povestesc mereu cele mai absurde detalii si cele mai intime chestii si uneori uit sa-ti relatez si intamplari din „cealalta“ viata a mea, cea „serioasa“. ;) Am obtinut o bursa de un semestru in... Spania! Oau, nu? Asa au reactionat si ai mei cand i-am anuntat. Dupa care mama m-a intrebat: „Asta inseamna ca n-o sa te mai vedem 4 luni?“ Am recitit pana cand au inceput sa ma usture ochii mailul prin care Ioana, o colega de an, ma anunta ca sunt pe lista celor care au luat bursa. Dupa euforia primelor momente (Spania, haine, reduceri, viata etc. etc.), mi-am dat seama ca bursa asta va insemna si renuntare, despartire. Tocmai acum, cand lucrurile merg din ce in ce mai bine cu Paul. M-am gandit foarte serios. Stii ca pentru mine iubirea a fost mereu pe locul intai, dar cred ca nu e momentul sa fac sacrificii pe care le voi regreta mai tarziu. Am fost intr-o seara cu Paul si niste amici de-ai lui intr-un club. Am prins un moment, mi-am luat inima in dinti si i-am spus. Am incercat sa-i explic, sa-i spun ca pentru mine e foarte important. Speram sa ma implore sa nu plec, sa cada in genunchi, sa ude un bacs de servetele. (Telenovelele sunt de vina!) A ramas cu vesnicul lui zambet de baiat cool in coltul buzelor. „OK, pleci in Spania, dar in seara asta hai sa dansam!“ Doar atat? Sincera sa fiu, am fost cam dezamagita. Dar totul e clar acum. Gata cu stresul, cu despicarea firului in patru, gata cu melancoliile, cu intrebarile. Doar n-o sa ratez sansa asta pentru Paul, sau pentru ca mamei i se pare ca e prea mult sa nu ma vada 3 luni la rand! O sa plec, da, asta voi face! Nu stiu daca si cand voi mai scrie. Ma duc sa traiesc, diary! Sa mi se intample lucruri, sa ma lovesc cu capul de pragul de sus, sa ma ridic iar, sa plang si sa rad mult, din toata inima!

» adauga comentariul tau

» adauga comentariul tau