15 septembrie
Azi am stat toata ziua in casa si m-am uitat la filme americane, cu un castron mare de floricele langa mine (home made). Cred ca sunt niste conjuncturi astrale nefaste right now, pentru ca n-am chef de nimic. Intr-un fel, ma simt la granita dintre doua lumi si parca nu ma integrez nicaieri. Mai am cateva saptamani si voi pleca. In Spania nu cunosc pe nimeni, iar aici am senzatia ca m-au parasit si putinii prieteni. Paul n-a mai dat niciun semn de viata din seara in care i-am zis. Cred ca nu mai vrea sa investeasca intr-o relatie care, din punctul lui de vedere, s-a terminat. (; Poate ar trebui sa plang sau sa schimb castronul cu floricele pe-o cutie de inghetata ori o bere, dar, undeva deep down, stiu ca nu e cazul. Suna telefonul. Brusc floricele si filmele cad in dizgratie. Maria m-a invitat la o petrecere in seara asta. Se pare ca e o petrecere tematica: „Back to school“. Pe timpul meu nu se sarbatorea inceputul scolii, dar acum se pare ca orice pretext e bun ca sa se mai chefuiasca putin. ;) Oau, in sfarsit mai ies in lume. Nu credeam ca ma va bucura atat de mult o invitatie la socializare. Ma transform intr-o superficiala... Nu mai am foarte mult pana la ora 20, cand tre' sa ajung in casa tipei la care se tine petrecerea, asa ca imi improvizez rpd un outfit de „scolarita“: o fusta plisata pe care am gasit-o din intamplare intr-un cotlon si pe care cred ca o am din timpuri imemoriale, niste sosete pe care mi le-a adus o prietena cadou de la Viena si o camasuta alba. Nu mai am decat 5 min. sa chem un taxi, sa imi leg rapid in par o bentita si sunt gata de decolare. Ora 21.00 - sunt intr-o casa straina, dar destul de interesanta, veche, cu chestii vintage peste tot. As vrea sa ma sprijin de un semineu, dar mi-e teama ca o sa sparg ceva, asa ca ma misc agale dintr-un colt in altul al camerei, ca sa nu amortesc. Ar trebui sa ma simt oarecum ciudat, pentru ca sunt singura in marea asta de necunoscuti si Maria inca n-a aparut. «Esti din Lazar?» Ma intorc: un tip foarte cool imbracat, cu ochi de un verde electrizant, ma priveste cu interes. Intotdeauna e flatant sa fii considerata mai mica, asa ca ii zambesc frumos. „Am terminat liceul de un an si ceva.“ Pare surprins. Pacat ca trebuie sa plec peste hotare tocmai acum cand lucrurile incep sa devina interesante...

» adauga comentariul tau