Luni, 21 iunie Mi-am gasit ceva. Sunt foarte happy. Un part-time. Nu ma pot gandi decat la toate chestiile pe care mi le voi cumpara de la reduceri. Si la saptamanile cu mareee... Daca lucrez toata luna iulie, voi putea sa stau 2, 3 saptamani la mare fara probleme. Va fi prima vara cand nu le cer bani alor mei. O sa cresc in ochii lor si poate imi mai spal pacatul cu pantofii. Am venit intr-o zi acasa cu 5 cutii din care au aparut, splendide si noi, sandale plus alte delicatese de acest gen. Ai mei au ramas desigur socati, iar eu foarte surprinsa ca i-am gasit pe amandoi acasa la ora aceea. Altfel cutiile ar fi disparut ca prin farmec, pantofii strategic plasati si toata lumea ar fi fost fericita. Dar, ghinion, in loc sa merg linistita sa-mi probez noile achizitii, a trebuit sa stau cuminte pe canapeaua alba (mama a ales-o) si sa audiez o prelegere despre criza. Si e chiar reala treaba, i mean e o criza acuta de baieti interesanti. Uitati-va la mine: single de, hmm, nici nu vreau sa-mi amintesc de cate luni. Si OK, nu m-as fi combinat in veci cu un tip gen noul iubit al Siminei, dar tot ma oftic – ea are, eu nu! Ceea ce nu intelege tata e ca o criza sentimentala acuta se poate alina pentru ceva timp cu un shopping serios. Faza e ca de atunci mi-au cam taiat alocatia, punandu-mi eticheta de copil nechibzuit. Vara asta va demonstra ca nu sunt nici una, nici alta. In plus, e aiurea sa fii combinata. Spre exemplu, nu mai poti face ce ai chef. „Vreau sa merg sambata intr-un club nou, dar Cristi nu e de acord!”, mi-a facut o fosta colega de generala o confesiune in troleu. Dupa care a zambit trist, dar resemnat. M-a durut capul de indignare. Cum sa nu te lase un tip sa faci ceva? Relatiile sunt ciudate si mega-complicate. Mai bine single... Ai grija ce-ti doresti... Sa lasam aberatiile si sa povestesc prima mea zi la job. Hello! Primul meu job. Tin sa precizez din start ca parintii mei nu ar intelege, pentru ca gem de prejudecati. Nici chiar Ema, sora-mea, nu cred ca ar fi de acord, desi a citit multe carti si se presupune ca e desteapta. Cand te apuci sa cauti un job, e ca atunci cand iti cauti iubit – lucrurile par simple la inceput, dupa care iti dai seama ca tre’ sa faci compromisuri. Asa ca nu am gasit decat un job intr-un bar. Tre’ sa spal pahare, sa strang chestii, poate daca avansez, preiau si comenzi. Fetele m-au urat din prima clipa si, dupa cum m-au scanat din cap pana-n picioare, mi-am dat seama ca m‑am imbracat mult prea fancy pentru o chelnerita. O sa descarc urgent toate filmele celebre cu chelnerite. E cazul sa ma inspir in termeni reali. Baietii sunt super-simpatici si lejeri. Am ras mult cu DJ-ul (oare prea mult?) si am fost lasata sa fac un cocktail. Fetele s-au uitat si mai urat. Managerul e batran, are chelie si burta. Vine rar, se pare, dar are pretentii. Ghinion, a aparut exact in prima mea zi. In care am reusit sa sparg 6 pahare. Numarul meu norocos, de altfel, dar dupa cum i-a transpirat chelia grasului, mi-am dat seama ca mai am pana la 10 si adio haine de la reduceri. E cool sa stai la o terasa, adorabil sa dansezi intr-un club, dar de partea cealalta a barului nu mai ai timp sa scanezi cu ce se imbraca lumea sau daca exista ochi albastri interesanti la orizont. Nu te concentrezi decat pe ceea ce faci. La final eram moarta de oboseala, asa ca mi-am chemat un taxi. O miscare gresita, avand in vedere ca am dat peste un grup de tipe din liceu, care chefuisera la greu. S-au uitat ciudat la mine. Bineinteles ca am fost o lasa si am mintit ca am iesit cu niste prieteni in oras. Nu-mi permit inca sa afle tot liceul ca mi-am luat un job part-time. Gasca mea de fane „Gossip Girl” pleaca in Grecia, dar eu nu-mi permit. De fapt, nici macar nu am fost invitata, asa ca se anunta un anotimp al schimbarilor: un job, prietene noi, poate apare si un tip.
Prejudecati? Seman cu ai mei mai mult decat mi-as fi inchipuit. Ma gandesc cu groaza ca, daca apare cineva cunoscut in bar, voi fi barfa verii sau, ma rog, macar a acestei luni. Dar cum nu ma incanta publicitatea negativa, va trebui sa sper ca nu ma voi ciocni de nimeni. Oricum, poate nu ar strica sa ma gandesc si la ceva solutii de deghizare. Am scris destul pe ziua de azi, e mega-obositor sa ai un job, dar si foarte interesant. Ma simt brusc importanta. Imi verific mailul si la somn. „Tocmai m-am intors in tara. Stiu ca n-am plecat tocmai cum trebuia. Crezi ca am putea totusi sa ne vedem? Vreau sa-ti spun ceva foarte important. R.” R? Am asteptat luni de zile mailul asta. Acum, ca a venit, ce fac cu el?

» adauga comentariul tau