F**k! Ce zi proasta am avut! Si tocmai azi cand totul incepuse atat de bine. Trebuie sa trag aer in piept si sa beau ceva. Noroc ca nu e nimeni acasa. Pentru ca, sincer, nu am chef sa dau nicio explicatie nimanui. Profa de mate a reusit sa ma scoata din sarite in ultimul hal. Si ma calmasem bine in ultima vreme. Poate m-a deocheat cineva. Cred ca trebuie sa-mi mai achizitionez ceva rosu. Ideea e ca profa nu si-a ales prea bine ziua cand s-a gandit sa ma scoata la tabla. In primul rand pentru ca nu-mi facusem tema absolut kilometrica si absolut enervanta si nu in ultimul rand pentru ca nu stiam nici macar titlul lectiei. Nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap ca profa va ataca atat de marsav, mai ales ca ma mai ascultase si saptamana trecuta. M-am ridicat spasita. Am incercat mai intai o schema de induiosare: o privire galesa urmata de o cautare febrila a caietului de teme, pe care, of course, nu l-am gasit. Simteam cum clasa urma sa explodeze de ras. Mi-a pus 4, fara nicio umbra de mila. Imi venea sa plang de ciuda si nu din cauza notei, pentru ca notele nu ma afecteaza, ci pentru ca am avut un super-ghinion. O sa-l sun pe Bogdan, poate iesim intr-un loc dragut sa bem o ciocolata ca sa ma mai linistesc. Oricum, sunt intr-o perioada destul de labila si plina de emotii right now, mai ales ca ziua mea e atat de aproape. Adica peste doua saptamani. Problema se repeta, ca in fiecare an. Habar n-am ce am chef sa fac de ziua mea. Mi-ar placea sa dau un party, la care sa invit jumatate din scoala, doar ca sa aflu cine ar veni si cum s-ar derula evenimentele. Pe de alta parte insa, cred ca ar fi mult mai OK sa merg intr-un loc dragut si linistit cu doi, trei prieteni, sa vorbim, sa radem. O alta varianta mult mai tentanta ar fi sa nu planuiesc absolut nimic, sa nu sun si sa nu invit pe nimeni. Sa stau linistita, sa vedem ce se intampla. E posibil ca nimeni sa nu-si aminteasca de ziua mea. N-ar fi prima oara cand mi se intampla. I¹m used to it. Dar anul asta cred ca as fi foarte trista daca niciunul dintre prietenii mei nu-si va aminti de ziua mea. Intuitia ma anunta ca mi se pregateste ceva, pentru ca Maria e cam strange lately. De fapt, ori de cate ori se apropie momentul sa mai cresc putin, incep sa am tot felul de senzatii ciudate. Ceva din mine se impotriveste sa creasca si simt ca mi-ar placea sa ma reintorc in epoca papusilor si a creioanelor colorate care ma ajutau sa construiesc lumi si personaje fantastice. Era atat de usor, nu trebuia decat sa inchizi ochii si sa visezi... Deschid ochii, sunt cu nasul lipit de geam si privesc. Culorile nu mai sunt atat de vii ca in copilarie. Au palit, dar eu nu... Adolescentei mele i se va deschide peste putin timp un nou an, plin de surprize. Si chiar daca unele dintre ele nu vor fi neaparat placute, nu inseamna ca-mi vor stirbi bucuria de a le gusta. Ma vad mergand pe o strada dintr-un oras aglomerat si verde, cu muzica stereo in cap. Si cred ca ma indrept spre lucruri si locuri frumoase. Si daca intorc privirea imi pot vedea prietenii, pe Bogdan si, brusc, e soare si e cald. Cred ca anul asta, de ziua mea nu-mi voi mai dori sa ma intorc in lumea papusilor... Ce tarziu este! Ma apuc sa-mi fac o tema, doua!

---

» adauga comentariul tau