Good news pentru acelea dintre voi pe care le chinuie talentu' si carora le place sa puna pe o foaie de hartie (sau de calc) tot ce le trece prin cap. Noi sugeram o tema in fiecare numar, iar voi aveti doua saptamani la dispozitie si trimiteti povestile scrise de voi (textele sa aiba aprox.
5730 de caractere, cu spatii) pe adresa redactiei sau pe e-mailul:
coolgirl@burda.ro. De asemenea, nu ezitati sa ne trimiteti scrisori si e-mailuri cu parerile voastre despre temele discutate, dar si propuneri de teme noi. Cele mai interesante povesti de la voi vor fi publicate si pe www.coolgirl.ro.

Sunt o mare timida
Teribil.Mda chiar teribil...chiar nu imi pot imagina cum de nu m-am dus la el  aseara cand is sfasit,dupa lungi milogeli,i-am convins pe ai mei sa ma lasa in club cu nebunele mele.Si cum ziceam...nu stiu ce a fost in capul meu de nu am avut cura..tupeu...nici nu stiu...in fine...acel ceva care sa ma impinga sa ma duc la el,cu toate ca insistentele prietenelor mele au fost enorme eu pur si simplu nu am avut curaj.Daca iti mai spun ca e si in liceu cu mine chiar te apuca plansul...in fine.Lasa ca talentul meu nu s-a racit...ma refer la talentul de a cupla pe altcineva in afara de mine X(...am reusit sa pun o vorba buna pentru Ade la tipul de la bar cu muschi foooarte apetisantzi,iar pentru Alexa...nu prea am avut nimik de facut decat sa stau si sa privesc cat de bine sa impaca cu Mihai.Si cam asa a fost toata nopatea...ba ma uitam cand la Ade cu barmanu,cand la Alxa cu al ei Mihai.Am sorbit toata noaptea dintr-un pahar de gin....si nu..nu m-am imbatat(si eu ma mir:)),poate ca nu m-am imbatat pentru k deja eram ametzita de poponetul lu Ady..care se tot flutura prin fata mea de la o masa la alta...ochii lui cautand sa mai soarba cate ceva din decolteul meu..hmmzzz si apropo de poponetz..oamenii cred ca doar baieti fac asta..dar eu si nebunele mele nu suntem de acord..noi facem, asta mai mereu :-s,ultima data eram la o sedinta de shopping cand eu cu Andra nu am mai intrat intr-un super magazin de patofi...pentru ca venea un tip buunnn..Dapz bun era si Ady dar...

CRIS

SUNT O MARE TIMIDA

Stim cu totii cum se intampla... roseata in obraji, priviri aplecate catre pamant, dar intr`un fel asta e un farmec aparte a fiecaruia dintre noi.
Intr`un cerc de prieteni sunt o persoana care prima data pare inchisa, si poate din cauza asta nu sunt chiar asemeni celorlati membrii ai grupului.
Deh ... trebuie sa afirm ca timiditatea este si un defect, pentru ca o persoana poate profita de sensibilitatea si timiditatea ta, dar poate fi si o trasatura a finetii.
Ai mei ma incurajeaza in aceasta privinta, si imi zic sa fiu optimista pentru ca intdeuna asta a fost primul lucru observat la mine(asa a fost sa fie).
Insa ... mi-ar placea sa fiu ca alte persoane,prietenele mele fiind hotarate in decizii (eu mai schiopatez cateodata), si poate ca uneori vreau sa impun o altfel de imagine si ma mir cum alte persoane...vedete de exemplu reusesc sa si`o schimbe radical(dar eu nu sunt o diva in fond)...
Pentru ca sunt optimista si sunt inconjurata de persoane care au aceasta calitate, mereu imi spun ca e bine ca sunt asa ... dar ma gandesc ca poate ma insel, insa tot timpul se iveste o persoana care sa imi ridice moralul si sa imi spuna ca am calitati care compenseaza lucrul asta.
Tot timpul am avut parte de consilieri logice pe seama acestui subiect(mama fiind psiholog imi mai zice una alta).Sunt de parere insa ca asta face parte din mine, pentru ca la scoala, in orele suplimentare, la plimbare, ma comport la fel si cred ca timiditatea aparenta te poate ajuta sa cunosti oameni noi, prieteni, si chiar la o varsta potrivita sa ai un boyfriend ...
caci din cate citeam eu in reviste, vedeam la filme asa se intampla cateodata Imaginea insa ti`o creezi singur, si cred ca nu poata nimeni sa te transforme intr`o perfect girl sau ceva de genul peste noapte ...asa ca trebuie sa fii cum esti tu, si sa faci ce iti doresti( bine, ca uneori trebuie sa tii cont si de sfaturile bune ale oamenilor).
In rest, sunt o fata as putea zice normala, sa cum se intampla tuturor, merg la cumparaturi, in week`end`uri stau si lenevesc la filme rontaind popcorn cu sora mea(care are o opinie complet diferita despre timiditate, ea e opusul timiditatii) sau pur si simplu citesc.
Cand intervine insa aceasta calitate, vin si asa zisi "fluturasi din stomac", cand trebuie sa fac un lucru important, si nu stiu neaparat de ce , caci cateodata stau si ma intreb "de ce eu am aceasta trasatura, de ce asa?"
, dar tot nu am gasit(nici macar in cartile de psihologie ale mamei)raspunsul logic.
Sora mea m-a ajutat cu sfaturi si imi zice cateodata ca trebuie sa ma schimb si sa-mi dau seama in ce lume traiesc, dar nuu ...eu nu iau lucrul asta atat de in serios incat sa il pun echivalent cu o problema de destin.
Sincer, am cautat acest raspun in foile mamei in notite, dar acolo nu gasesc decat probleme cu adolescenti mai grave cum ar fi droguri (nici sa nu te gandesti!Ce legatura am eu cu asta?) sau alte lucruei, asa ca ,pe langa aceste preocupari,probleme sau cum vreti sa le denumiti, mica mea timiditate este o "joca de copil" si parca nu as vrea sa privesc lucrurile atat de negre ca sa zicem asa ... deci mai bine, nu mai incerc sa ma realizez intr`o "cariera" de detectiv privind propriul meu caz, si las lucrurile in voia sortii.
Hmm...in ceea ce ma priveste imi doresc sa fiu mai "degajata" sa pot infrunta problemele fata in fata dar uneori intervine o teama ciudata care ma opreste sa-mi mai spun opinia, parerea si ma retrag in coltul meu mic si "verde" unde sunt in siguranta. Parca traiesc intr-un balon de plastic...si nu am curaj.
De exemplu am sa va spun ca, imi place de un baiat dragutz, adica super-dragutz de la mine din scoala pe care-l vad in fiecare zi, 30 de ore pe saptamana, 120 de ore pe luna datorita faptului ca, intamplator, imi este coleg de clasa. Dar cu toate ca ma inteleg super-bine cu el si prietenul lui nu indraznesc sa cer mai mult decat prietenie , amicitie din partea lui.
Parca ceva ma opreste sa merg mai departe de atat si nu indraznesc sa calc pe timiditatea mea. Deja parca m-am obisnuit desi as vrea uneori sa ma schimb dar cum spun eu uneori "Tacerea e de aur".:-"
Nu stiu cum o sa fiu si daca voi scapa de aceasta timiditate care MA OMOARA cateodata , si uneori am de suferit pentru ca nu am spus ceva la momentul potrivit, dar probabil , sper ca vreodata in viitorul apropiat sa devin o « cu totul alta persoana ».
Persoanele care ma plac, si mai ales prietenele mele, ma accepta asa cum sunt, indiferent de micile probleme pe care le am. In sfarsit, trebuie sa depasesc momentul acesta de impas.
                  
~~Flavy~~
Si a venit din nou luni! O zi normala dupa parerea altora, pentru mine inca o sansa de a-mi infrunta timiditatea fata de G. Evident si o zi infernala de scoala cu ore cat mai grele posibile pentru a ne impiedica sa iesim p hol in pauza.
 
Si a venit vremea dressingului. Ma gandesc si ma tot gandesc la alte combinari de camasi, bluze, pulovere pentru ca imi place sa combin si sa arat funky in hainele nu neaparat noi !! Trebuie sa fie un outfit bun nu?
Pentru a ma observa G. si pentru ai da o impresie buna cand trec pe langa el. Un nevinovat baiat de clasa a VIII-a, stil clubber housser, o frumusete pentru mine si un pas greu de facut pentru a intra in vorba cu el deasemenea.
 
School time. Cand ajung la scoala ma intalnesc cu Emma si Claudia si mergem prin curtea aceea plina de copii mici care tocmai ies de la ore si care se impiedica in fata ta si tu trebuie sa te feresti. Ajungem in clasa, ne lasam ghiozdanul si iesim pe hol ... inima bate din ce in ce mai tare cu cat trec minutele pauzei in care G. trebuie sa coboare de la etajul 2 pe scarile unde noi stam si radem si asteptam momentul cand el imi trage o privire.
 
Timpul trece ... si trebuie sa plece acasa ca el iese la 1 jumate (clasa a
VIII-a) si eu din nou m-am facut vazuta de mai multe ori prin scoala in apropierea lui si doar atat. Si asa trece inca o zi de presiune si emotii care de mine nu pot fi infruntate, iar timiditatea se pare ca a invins si de data asta.  Metode pe care mi le sfatuiesc prietenele mele cele bune se pare ca sunt mult prea dificile pentru mine, iar singurul lucru care il pot face este messengerul, dar inca m-am gandit la modalitatea asta si momentan nu stiu ce sa zic. Este foarte stresant pentru ca si colegele lui mi-au zis ca este prea fitos bla bla bla ... numai ca sunt prea indragostita de el si nu as putea sa ratez un baiat ca asta, insa timiditatea mea este peste masuri cand vie vorba despre baieti.
 
Zile, saptamani trec si eu tot o fata simpla raman cu o povara in carca care ma tot apasa in fiecare zi, iar stresul ca el se uita la mine de fiecare data si nu zice nimi ma omoara! Dar vad ca nici de data asta nu pot face absolut nimic si incerc sa trec peste acest G., insa fara sperante pentru ca mi s-a blocat in minte chipul lui si nu cred ca il pot scoate pentru o vreme de acolo. Stiu ca alte fete au avut atat curaj sa se duca la baietii placuti, iar eu sunt invinsa de acest termen "timiditate" si poate ca pe parcursul vietii o sa pot sa il scot din vocabularul meu pentru totdeauna.
 
Cat despre G., mi-ar placea sa ii pot citi gandurile si sa stiu ce trebuie facut mai departe. Insa sper in continuare si imi iubesc prietenele care ma sustin si ma incurajeaza, macar atat sa fie daca nu mai mult!
 
MIKY

---

» adauga comentariul tau