Good news pentru acelea dintre voi pe care le chinuie talentu' si carora le place sa puna pe o foaie de hartie (sau de calc) tot ce le trece prin cap. Noi sugeram o tema in fiecare numar, iar voi aveti doua saptamani la dispozitie si trimiteti povestile scrise de voi (textele sa aiba aprox.
5730 de caractere, cu spatii) pe adresa redactiei sau pe e-mailul:
coolgirl@burda.ro. De asemenea, nu ezitati sa ne trimiteti scrisori si e-mailuri cu parerile voastre despre temele discutate, dar si propuneri de teme noi. Cele mai interesante povesti de la voi vor fi publicate si pe www.coolgirl.ro.

Te uiţi în jurul tău şi vezi numai figuri necunoscute. Inima iţi bate nebuneşte. Te rătăceşti în peisajul urban, traversezi străzi, poduri, treci pe lânga vitrine, pe lânga blocuri…mormane de beton..Norii grei te apasă, te simţi din ce în ce mai mic, simţi că nu poţi respira. Te aşezi pe o bancă rece şi priveşti în gol. Picături mari de ploaie încep să cadă, dar nu iţi pasă. Rămâi nemişcat iar tricoul ud ţi se lipeşte de spate.
Ridici un pic capul şi o vezi. Dansează. E desculţă şi într-o mână işi ţine pantofii. Se învârte, se unduieşte, părul ud îi intră în ochi şi se opreşte pentru o clipă, dar apoi o ia de la început, fredonând o melodie acoperită de zgomotul ploii. Încerci să o excluzi din peisaj, dar nu iţi poţi lua ochii de la ea, şi deşi încerci să-ţi reiei firul gândurilor, nu poţi.
Poarta o rochie rosie, ce i se lipeşte de trup, iar ochii ei te privesc curioşi. Continui să o urmareşti, uimit. Observi apoi că strada e pusite, iar pata aceasta de culoare se tot mişcă în jurul tău. La un moment dat se opreşte, se aşează lângă tine pe bancă si te mângâie uşor pe obraz. Îi priveşti atent ochii, gura, iar zâmbetul ei iţi trezeşte o dorinţa puternică de a o săruta...
Ai uitat de tot din jurul tău, numai fata misterioasă face parte acum din universul tău. Iţi apropii uşor buzele de ale ei, dar în următoarea secundă ea se ridică şi continuă să danseze, îndepartându-se de tine. Te ridici şi o urmezi, afundându-te printre alei necunoscute, sinistre. Ea se intoarce din când în când şi se uită spre tine, cu o expresie pe care nu o inţelegi.
Începi să alergi mai repede, dar nu o mai vezi. Eşti pentru câteva momente dezorientat, dar nu te dai bătut.O gaseşti mai târziu, sprijinită de un zid, uitându-se la tine cu ochi mari. Te apropii. Iţi zâmbeşte. Işi pune mâinile după gâtul tău şi te sărută, cât timp tu eşti înca buimac. Te mai sarută o data. Iţi simţi întreg trupul inundat de o căldură plăcută, dar nu ştii ce este. De fapt nici nu vrei să aflii, ci pur şi simplu să o simţi la infinit.
Fata te ia de mâini şi începe să danseze cu tine. Muzica ei lăuntrică te face să o urmezi fără să te poţi opune. Faţa îi este luminată de un zâmbet cald, încurajator. O cuprinzi în braţe şi îi simţi bătăile inimii. Vrei să îi poţi întelege secretul, dar în acelaşi timp îţi dai seama că dacă ai putea, întregul miraj s-ar sfîrşi. Uşor se desprinde din braţele tale. O vrei înapoi şi pentru câteva secunde te simţi mai singur ca niciodată, deşi ea este tot lânga tine. Te sărută din nou. Ai vrea să o poţi oprii din dansul ei nebunesc să iţi răspundă la mii de întrebări, dar ştii că nu se poate. Te ia de mână şi îti zâmbeşte, iar îndoielile tale dispar fără urmă.
Mergi împreună cu ea câteva străzi, timp în care încerci să îi vorbeşti. Îţi pregăteşti cu grijă cuvintele, însă nu ai curajul sa le spui. Ţi-e frig...ploaia te-a udat până la piele. Te uiţi la ea să vezi dacă simte acelaşi lucru. Ei nu pare să îi pese. Te duce la o bancă şi se aşează, iar tu îi urmezi exemplul. E atât de ingenuă...O saruţi, şi îţi simţi inima spărgându-ţi pieptul. Nu pare uimită, ci mai degrabă încântată, chiar fericită de dovada ta de afecţiune. Încurajarea aceasta îţi sporeşte dorinţa..îi săruţi faţa, ochii, gura, cu o pasiune pe care nu o cunoşteai.
Pentru o clipă ţi-e ruşine de dovada aceasta de nebunie, dar ochii ei mari îţi zâmbesc. O strângi la pieptul tău şi îi şopteşti : te iubesc...te iubesc...te iubesc...E pentru prima dată când simţi asta, când spui asta, când recunoşti că sufletul tău se simte singur şi că ai neveoie de cineva ca să îl întregească.
Se desprinde din îmbraţişarea ta şi vrea să plece din nou. Încerci să o opreşti, dar nu reuşeşti. Eşti dezamăgit şi nu mai ai vlagă să o urmezi. Ea se îndepărtează încet, uitându-se peste umăr. Îţi ţii capul în pământ şi în suflet simţi un gol imens. O lacrimă îţi curge pe obraz, unindu-se cu picăturile reci de ploaie. În departare îi vezi rochia roşie. În minte rememorezi toata povestea.
 
Te vezi pe tine singur, trist, aşteptând ceva ce nici tu nu ştii. O vezi pe ea dansând. Te vezi din nou pe tine, îndrăgostit, nebun, visător, sarutând-o. Apoi tu, părăsit, singur şi trist. O întreagă poveste de dragoste derulată în câteva minute. Te ridici şi porneşti pe un drum bine cunoscut. Ţi-e din ce în ce mai frig şi te grăbeşti spre un loc cald şi primitor, unde să fie cineva care să te încurajeze.
Paşii te îndreaptă spre o cafenea în care nu ai mai intrat niciodată. Te aşezi la o masă şi îţi iei un ceai. Te mai încălzeşti şi poţi gândi limpede.
Fata aceea a fost doar o himeră. Îţi vine chiar să zâmbeşti gândindu-te ce naiv ai fost, că pentru un moment ai crezut în dragoste, în sufletul pereche. Îţi bei încet ceaiul. Deodata se aşează la masa ta. Îţi pare mai frumoasă ca niciodată. Se apropie de tine şi îţi şopteşte : danseaza cu mine... Îţi dai seama că vrea să-i fi partener în dansul ei neînţeles, nebunesc. Deodată se ridică şi pleacă, şi, deşi acum ştii că o vei regăsi, ţi-e teamă. Te uiţi în jurul tău si vezi numai figuri necunoscute. Inima iti bate nebuneste…  Andreea  - Piatra Neamt

••••
Ar trebui sa palavragesc muuuult pe tema asta , sa scriu un eseu , sau poate sa povestesc o imtamplare semnificativa din viata mea , sau una inventata , sau ?(ar putea urma o groaza de « sau-ri »).Ar fi o minciuna spusa pe la spate. Adevarul este ca nu stiu exact ce este fericirea .
 
Unii spun ca e un dar de la Dumnezeu , altii o numesc savant « stare psihologica » , insa eu prefer sa-i dau un alt sens : fericirea, pentru mine , e o intrebare fara raspuns .
 
Stiu ca am fost fericita cand s-a nascut sora mea , apoi cand am fost intr-o excursie , cu familia , la munte.Astea s-au intamplat cand eram mai mica (acum am aproape 16 ani) . Imi aduc aminte ca, iarna trecuta, am fost fericita pentru simplul fapt ca mi-am vazut bradul de Craciun , in intuneric , cu toate luminitele colorate arzand in el .Alta data, am avut o senzatie ciudata de libertate dupa un joc de volei, in parc, cu unele dintre cele mai bune prietene ale mele.Bucuria succesului nu a intarziat nici ea sa apara : m-am simtit speciala cand am reusit sa ating o tinta ce-mi parea imposibila ( si aici , ma refer la scoala-stiu ca pare ciudat , dar scoala e o parte importanta a vietii mele ^si asta fara sa fiu tocilara).
 
Odata cu varsta , fericirea capata sensuri si forme diferite . Cand esti mic , simti ca esti stapanul lumii numai cand primesti o jucarie pe care ti-o doreai , apoi cresti , si incepe sa  ti se para o prostie chiar si sentimentul in sine. Insa, daca te gandesti mai bine, era chiar frumos si incepe sa-ti fie dor de vremea aceea in care nu era nevoie de o petrecere colosala sau de un concert al idolului tau ca sa urci pana in al noualea cer. Mie mi-e dor de copilaria mea .Poate din acest motiv mi-e teama sa fiu altfel decat copil .
 
Fericirea vine atunci cand te astepti mai putin.Atunci e cu adevarat magica. Sa spunem ca de multa vreme nu te-ai mai vazut cu persoana pe care o iubesti si stii ca asta nu se va imtampla prea curand si , dintr-o data :SURPRIZA !e in spatele tau si ai vrea sa-ti dai o palma ca sa te convingi ca nu visezi. Ori ti se invalmasesc toate gandurile in cap, ori mintea ti se goleste de tot.Una din cele doua extreme , insa in mod sigur te blochezi pe modulul « fara expresie ». E o intamplare tipica, seamana cu fazele siropoase din filme , dar e cel mai bun exemplu .Ce ar trebui sa urmeze dupa scenariul asta ramane la voia intamplarii ,dupa cum fiecare reuseste sa « dea pe afara » .
 
Si mai e un lucru in care cred cu tarie : oricare ti-ar fi varsta , si indiferent de situatie, dragostea sincera este cea care aduce fericirea in sufletul tau.E cu adevarat un lucru frumos si ,in fond, inexplicabil.Sau, mai bine zis, nu are o definitie universala,dar este un lucru universal :e legatura puternica dintre oameni, si chiar dintre fiinte, putem spune.Restul lucrurilor pe care le pretindem a fi aducatoare de fericire ,intr-adevar, o aduc,dar nu intr-o forma asa de puternica si de ?curata.N-am sa vin cu argumente proprii la ceea ce am tot « filozofat »in paragraful asta , pentru ca nu ar avea rost :fiecare simte lucrurile diferit si cel mai bun exemplu este propria simtire.Nu-mi pot imagina o lume fara dragoste,si , daca ea exista, ii compatimesc pe toti aceia care traiesc in ea .In mod sigur e colorata in alb si negru .
 
M-am intrebat adesea de ce majoritatea fetelor care scriu pe adresa redactiei Cool Girl , povestesc despre iubirile lor ,fie ca cer sfaturi ,fie ca vor sa le fie publicate povestile. E cert ca sentimentele fata de baieti sunt o coordonata a vietii lor, ca sunt interesate sa afle cat mai multe si sa experimenteze cat mai multe stari sentimentale , dar de ce ? De ce ?Nu pot gasi alte subiecte mai interesante de discutat ? Altceva mai serios,mai important de facut ? E chiar simplu, pana la urma : fiecare dintre ele cauta fericirea in dragoste, iar cautarea fericirii proprii ne ghideaza  in viata. Oricat am incerca sa fim de altruisti, egoismul e o componenta a sufletului nostru(e rau doar atunci cand e prea mult).Deasta am insistat pe ideea de « fericire proprie ». Revenind la « fetele vesnic indragostite » :keep on searching ,girls, dar nu va pierdeti in joc !
 
Ca o concluzie: fericirea e scopul vietii nostre.
 
Alina(15), Bucuresti

••••
Danseaza cu mine!
 
 Sunt la scoala si clopotelul anunta pauza. Pe sala incepe muzica, acordurile melodiei imi par cunoscute. Ciudat! Ma cuprinde un sentiment de melancolie...Gata, mi-am amintit! E tabara de vara trecuta, e el si e aceea melodie! Gandul imi zboara departe. Pe fundal aud vocea prietenei mele care ma intreaba la ce ma gandesc. Nu-i raspund...si amintirile incep a se derula incet, incet...si simt ca parca m-as intoarce in trecut...
 E vara, e cald, e vacanta si trebuie sa ma pregatesc sa plec in tabara.
Aceea minunata tabara pe care o astept cu nerabdare de luni de zile, care ar fi trebuit sa ma bucure nespus, dar care azi nu ma mai incanta. Perspectiva ei pare sumbra, dar de fapt totul imi pare sumbru acum, cand inca mai sufar dupa un baiat care nu m-a iubit niciodata, dar pe care l-am iubit nespus de mult. Odata cu trecerea timpului durerea se m-ai atenuase, dar nu eram nici pe departe ,,vindecata”. Plus ca trebuia sa plec singura in tabara, fara prietena mea cea mai buna, care nu a mai putut veni, de fapt nu singura ci cu verisoara mea de noua ani. Minunat, probabil ca voi sta in cabana cu vara mea si cu prietenele ei. Ce plictiseala!
 Am ajuns in tabara. Surpriza! Lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai bine. Cand am ajuns am aflat ca trebuia intr-adevar sa impart cabana cu vara mea, dar si cu inca doua fete mai apropiate de varsta mea. Ura!! Eu si fetele ne intelegem perfect si ma simt mai bine deja.
Pe el, l-am remarcat abia a doua zi, cand am fost repartizati pe nivele. Era in aceeasi grupa cu mine. Nu mi-a trezit interesul din prima clipa, de fapt nici nu l-am observat decat atunci cand conform jocului inventat de profesoara trebuia sa spunem trei lucruri despre colegul/colega din stanga. Eu nu fusesem deloc atenta nici la ce spusese fiecare despre sine insusi si nici la colegi. Persoana din stanga mea? Ce?
Cum? Cine?...aaa m-am intors si in stanga mea era el. L-am rugat sa imi spuna trei lucruri despre el si eu le-am spus la randul meu profesoarei.
Cursurile se terminasera, dar ciudat el imi colinda inca prin minte. Dupa-amiaza am vorbit din nou. El a venit la mine si am mai facut odata cunostina (uitase cum ma cheama).
In scurt timp am devenit prieteni si ne intelegeam foarte bine. Dar eu am inceput sa-l plac si simteam ca si lui incepea sa-i placa de mine. Stiam ca nu putea fi ceva serios si sincer nici nu prea vroiam sa fie, totusi vroiam sa fiu cu el.
 In a treia seara, eram la discoteca. Era si el acolo...Vroiam sa-l invit la dans, dar n-aveam curaj. Melodiile treceau rand pe rand si eu tot nu reuseam sa-mi fac curaj, apoi a urmat o melodie lenta, toata lumea s-a retras, pe ring ramanand doar cateva perechi. Atunci s-a intamplat ceva cu mine, toata timiditatea mea parca disparuse, m-am ridicat incet si am pornit spre el.
Ajunsa in fata lui, m-am uitat in ochii lui si i-am spus: ,,Danseaza cu mine!’’. A acceptat si am dansat impreuna pe mai multe melodii. Chiar daca nu a fost mare lucru si cu toate ca am vorbit mai mult ca intre prieteni, in acele clipe am fost fericita. Apoi ne-am plimbat si am vorbit foarte mult.
Cu toate ca am vorbit despre lucruri banale, atunci am simtit ca parca intre noi exista o legatura magica, parca sufletele noastre vorbeau pentru noi.
Simteam ca parca ne cunosteam de o vesnicie si cu toate ca eu imi deschid sufletul mai greu fata de oameni, el parca ma vedea asa cum sunt cu adevarat. In aceea seara, n-am avut curajul sa-l sarut si nici el n-a facut-o. N-am sa neg ca ma atragea si ca pe deoparte vroiam mai mult, dar nu voiam sa-l pierd ca prieten, pentru ca ne intelegeam prea bine.
 A doua zi dimineata, nu stiam in ce stadiu se afla relatia noastra. Pe la pranz mi-am facut curaj si m-am dus sa vorbesc cu el. L-am intrebat daca ma place si a raspuns ca da, dar doar ca prietena. Pe moment m-am cam suparat, dar mai tarziu mi-am dat seama ca nu vreau sa-l pierd ca prieten.
 Zilele au trecut rand pe rand si noi ne intelegeam super bine ca prieteni.
Nu am mai pomenit niciunul nimic de primele zile, chiar daca amandoi ne mai gandeam inca la asta. Stiam ca si el ma placea un pic mai mult decat o simpla prietena, dar nu intelegeam daca e asa de ce ma respingea.
 A venit si ultima zi de tabara. Era seara si a doua zi urma sa plecam.
Focul de tabara care ardea imi dadea o stare de melancolie, dar in acelasi timp parca ardea si in mine. M-am dus la el si l-am luat la o plimbare, la un moment dat ne-am oprit si nu mai tin minte ce i-am spus-probabil niste
aberatii- si am vrut sa-l sarut. Nu m-a lasat. Mi-au dat lacrimile(sper k nu a vazut). Nu intelegeam de ce. Mi-a zis ca vom ramane mereu prieteni, orice s-ar intampla, numai ca el are o iubita acasa si ca o iubeste. Ce fata norocoasa trebuie sa fie! m-am  gandit. Dar in ochii lui am vazut alceva, ochii lui spuneau: ,,Te plac si poate as putea sa te si iubesc, dar nu are rost. Relatia noastra de iubire nu are sens. Ai suferi degeaba si poate as suferi si eu. E mai bine asa ca prieteni’’ Avea dreptate, amandoi locuim la distante mari unul de altul si ar fi fost aproape imposibila o relatie si ar fi implicat multa suferinta. Mi-am inghitit lacrimile si l-am imbratisat. Nu stiu cat a durat, poate o secunda, poate un minut, cert e ca mi-a parut o vesnicie-cea mai frumoasa vesnicie din viata mea.
 M-am despartit de el si m-am dus pe patura la prietena mea, langa focul de tabara. Plangeam si aproape ma calmasem cand... Deodata incepe o melodie lenta (,,Don’t cry’’), era pentru mine...si il vad pe el cum se apropie de mine, se apleaca si imi sopteste: ,,Danseaza cu mine!’’. Ma ridic incet, ma ia de mana si ma duce pe ringul de dans, ne-am apropiat si am inceput sa dansam. Nu l-am putut privi in ochi si contrar refrenului melodiei: ,,Don’t you cry tonight”, lacrimile-mi alunecau incet pe obraji. Doar la sfarsitul melodiei m-am uitat in ochii lui, nici nu vreau sa-mi imaginez cum aratam:
plansa si trista, dar el mi-a zambit incurajator. ,,Totul va fi bine!’’ se citea in privirea lui. I-am zambit si eu, un zambet timid. I-am intins mana si l-am intrebat ,,Mereu prieteni?”, am dat noroc si mi-a raspuns ,,Mereu prieteni!”.
 A doua zi am plecat, imi amintesc si acum fata lui zambitoare si cum imi facea cu mana. Lacrimile mi se prelingeau usor pe fata pentru ca ne desparteam, dar in adancul sufletului ma bucuram ca las in urma un prieten adevarat, care imi va fi mereu aproape, indiferent de distanta.
 Inca mai pastrez gustul acela dulce-amarui al acelor ,,Danseaza cu mine!’’.
Dar mai pastrez si multe lucruri care le-am invatat de el printre care bucuria de a trai si cea de zambi (Keep smiling!!! Forever).

Mystery girl (16)

••••
about love...by me..
 
De cele mai multe ori spunem ca dragostea e un sentiment, o traire, e ca un foc de artificii, un fluture in stomac,fara forma, fara miros, fara gust iar cei pesimisti spun ca dragostea nu exista…Eu nu fac parte din nici o categorie..nici cei pesimisti, nici cei optimisti..momentan ma situez la mijloc..eu cred ca dragostea are chipul celor pe care ii iubim, are atingere, mangaiere, zambet, privire,are miros, are gust si are buze…calde, moi, fine, dulci pe care ai vrea sa le sarutzi chiar si atunci cand visezi…Indragostitii nu mai dorm de frica ca pierd timpul dormind in loc sa-l petreaca cu persoana iubita.Cand esti indragostit nu ai nevoie de mancare, de apa, de cuvinte, de tot ceea ce te inconjoara pentru ca n-ai ochi, urechi, maini, buze decit pentru acea persoana care te face sa te simti cea mai importanta persoana de pe Pamant.Dar si cand apar despartirile, certurile, cuvintele aruncate la furie, nervi, suparare atunci te simti cea mai neinseamnata persoana din lume.Dragostea e rai si iad, e ca o multime de discutii in contradictoriu si impacari,ca valurile marii care ating plaja pentru citeva secunde si apoi revin cu mai multa sete pentru  a cuprinde nisipul, dragostea e atunci cand bataile inimii o iau razna si simti presiune in tot corpul, tamplele parca iti explodeaza,palmele iti transpira,te gadila talpile picioarelor , gatul si buzele ti se usuca, te simti de parca ai avea febra, gandurile si cuvintele iti dispar subit si nu vezi in fata ochilor decit o singura persoana…cum spun americanii “the one”.
Dar pot fii in viata ta mai multe sau multi “the one” intrebarea e vei reusi sa-l/sa o gasesti sau astepti pana cand te cauta? Multi dintre noi nu mai asteapta raspunsul la intrebare si fac ceea ce le dicteaza inima.Daca gresesc sau nu o fac pe pielea lor …asta e viata.
Alexandra

•••••
E o noua zi

Si zi-mi ce sa fac?Cu ce sa ma imbrac ...parca e o calvacada...nu se mai termina.
Off..teze...nu am scapat nici de ele...ce ramane sa fac...unde dracu mi-am lasat paltonul?Maamaa unde e fularul?-niciun raspuns-incredibil cum se face ca astazi nimic nu e in regula.Si totusi e dimineata ...da bine o noua zi , o noua sansa la o viata mai buna.
Lasa ca ma linistesc eu...ma duc si imi cumpar o revista,un gloss...
CE insipid si gri e orasul...
M-am gandit astazi ,voi pleca de scoala,voi lua trenul si ma voi gandi la ce am mai frumos...
"Pare frig...incepe sa ninga ...Look who's alone now...God ask yourself the question...Where are you now? sunt singura si am nevoie de o viata sa am grija de mine...am nevoie de liniste...am nevoie sa cred ..sa cred in tot ce e mai bun.
Sunt bine , ma descurc eu, vreau un ceai cald si o imbratisare...trebuie sa cobor"
Ma duc ...ma pierd prin vesnicul alb al iernii...ma voi intoarce eu...in curand.
Mai am niste ganduri de impartit...
Dana

---

» adauga comentariul tau